Index   
 
Anunțuri  
 
Blog  
 
Bancuri  
 
Curs valutar  
 
Formulare 
 
România 
 
Internaţional 
 
Verificări 
 
Muzică   
 
Zodiac 
 
Latin Efe - service Dacia Meridian - service Dacia
Service Dacia Pantelimon Auto Nesti - service Dacia
Am banat IKEA Naşterea cu Badea Ştefan
Erebus - service Opel Di Bas - service Opel
KB Toast - Pâine bună Tnuva Yoplait
K-Classic, calitate, garantat Marfă nemţească
Marfă franţuzească Magazinul Universal Dragonul Roşu


Latin Efe - Service Dacia

   Toamna 2001. După 6.000 de kilometri, Dacia făcea ca trenul. Când frâna. Pentru că s-au uzat plăcuţele de frână. Am cam ignorat beculeţul din bord care mă avertiza să schimb plăcuţele de frână. Întrucât făcusem revizia la 1.000 tot acolo, iar mecanicul îmi recomandase să lucrez în continuare cu ei (întrucât se trece în carnetul maşinii numele mecanicului, iar el va fi mereu mecanicul maşinii care va cunoaşte istoricul şi problemele maşinii), m-am prezental la Latin Efe pentru shimbarea plăcuţelor de frână, după ce, evident, am achitat taxa de intrare pe teritoriul Politehnicii.
   Evident, mecanicul acela nu mai lucra acolo. Dar sunt mulţi alţii aşadar nu e o problemă. Bun, urcă maşina pe elevator. De care plăcuţe doresc? Păi d-alea care nu put şi care nu umplu janta de pulbere neagră, chiar dacă-s mai scumpe şi mai puţin eco-friendly. OK, dar trebuie schimbat şi un disc de frână. Aşa zice ingineru', altfel nu-mi pot da garanţie la maşină. Mă cert cu ingineru', îi explic că nişte mici şănţuleţe pe suprafaţa discului sunt puţin deranjante doar până se ajustează şi plăcuţele... Nu şi nu, trebuie schimbat discul. Dornic să plec mai repede de acolo, îi dau OK-ul pentru schimbare. Vreo 400.000 lei (vechi), destul de mult la vremea aceea.
   Ies pe poarta Politehnicii, fac vreo 15 kilometri şi mi se aprinde beculeţul din bord. Mă întorc, mai plătesc o taxă de Politehnică (pai ce, dom'ne, mata crezi ca io-i ţiu minte pe toţi ăia care intră?) şi mă duc glonţ la mecanic. "Păi n-aveţi programare...". Îi aduc aminte că am plecat de la el acu' juma' de oră. Ăăăăă, bine, dar e treabă de Electrică, să mă duc la electrician.
   Mă duc la electrician. Ăla monta un casetofon unuia cu o Dacie supertunată, LED-uri pe ţeava de eşapament, spoilere peste tot, eleroane gen Formula 1 şi nelipsitul smoc de cruciuliţe (avea şi 2 icoane!!!) agăţat sub retrovizoare. Aştept vreo 20 de minute, omul era prins rău în maţele de la tubu' de başi, nici măcar nu a vrut să îmi răspundă la două întrebări. După ce a terminat, foarte amabil îmi spune "păi e de Mecanică, dom'le! Io n-am aci elevator, n-am cum să măsor!". Îl lămuresc că e musai să vină şi el la rampă, că mecanicu' şi-a prins urechile. E de acord, dar să urc maşina pe elevator, apoi să-l chem.
   Mă întorc la mecanic, ăla deja urcase o altă maşină pe elevator, că doar nu era să stea după mine. După vreo 2 ore de stat, deja se înserase, vine şi rândul meu. Urc maşina pe elevator şi hai la electrică. Electricianul intrase în pământ. Nu era pe nicăieri. Îl caut vreo 20 de minute şi dau de el în bodega service-ului. Omul mânca, să revin în 20 de minute.
   Aştept cele 20 de minute, mă întorc să pescuiesc electricianul. Vine ăsta, măsoară, se scarpină... şi decretează: "E de mecanică! Plăcuţele nu ie bune, are prea mult cupru şi d-aia aprinde becu'. Mergeţi la inginer să vă schimbe plăcuţele!". Mă duc să caut ingineru'. Era în bodegă, mânca. Dacă tot eram acolo, hai să mănânc şi eu. Am ras un hamburger şi i-am comunicat inginerului că-l aştept lângă bolid.
   Maşină era deja coborâtă de pe elevator. Mecanicul îmi comunică foarte încântat: "Gata, şefu', merge!". Intru în maşină, verific, aşa era, becul se stinsese. Plec fericit.
   După o săptămână am avut o pană. Până să pun roata de schimb, am aruncat un ochi la plăcuţele de frână. Porcul dracului a tăiat cablurile de la senzori şi a smuls firele de la plăcuţe... Mufele de la acele cabluri nu se găsesc prin magazine...
   După vreo 3-4 luni m-am dus la Meridian să-mi schimbe şi discul. Pentru că era prost, se ovalizase şi maşina avea o oscilaţie enervanţa în momentul în care frânam.

   11.12.2001. Am mai trecut o singură dată pe la ei, pentru schimbarea tapiţeriei de pe tavan. Parcasem maşina la soare probabil... şi s-a lăsat pânza de pe tavan - mă mângâia pe creştet. Ăştia aveau tavanul pe stoc şi mi l-au schimbat pe loc, în garanţie (maşina a fost cumpărată pe 8-9 ianuarie 2001), fără prea multe discuţii. Le-am spus că-mi plouă în maşina pe la chederul de parbriz. Pe ăsta nu-l aveau în stoc, dar, undeva pe 25 ianuarie 2002, cu siguranţă vor primi. "Aaaaa, expiră garanţia? Păi nici o problemă, lăsaţi maşina aici şi vă sunăm noi cănd e gata"... Dacă nu, să pun io nişte SuperGlue acolo şi se rezolvă. Dar mai întâi să curăţ bine locul...

Webmaster



Meridian - Service Dacia

   Vara 2002. După ţeapa de la Latin Efe, am observat eu un alt Service pe Turnu Măgurele. Hai să vedem ce le poate pielea.
   La un an şi ceva de la cumpărarea maşinii s-a stricat ventilatorul ăla care suflă aerul în maşină. Aşadar mă programez la ei să-mi repare ventilaţia în post-garanţie. Şi nu, nu era un moft. Era al naibii de cald şi, întrucât nu mai puteam folosi aerul condiţionat, mergeam cu geamurile jos. Pentu mine nu era o problemă dar băieţelul meu a pus de o răceală.
   Ajung acolo şi...
- Păi n-avem! Mergeţi dumneavoastră în târg să cumpăraţi un motoraş de ventilator.
- Stimată doamnă, dar eu nu mă pricep... Cine ştie ce-mi vand ăia? Aveţi un magazin acolo cu care colaboraţi?
- Aaa, nuuu, dar puteţi lua de acolo. E vreo 600.000 lei.
   Solicit să vorbesc cu electricianul care s-a ocupat de problemă. Vine omu' şi-mi spune că s-au dus cărbunii. Cer cotele cărbunilor fie pentru a-i cumpăra de-a gata (cică nu se găsesc, producătorul motoraşelor nu-i vinde separat), fie pentru a-i confectiona din nişte cărbuni mai mari (aveam eu unii rămaşi de la Skoda, Oltcit şi de la niste utilaje industriale). S-a uitat omu' prin cataloage - nu a gasit. Ies afară din Service şi mă pun pe telefonat la prieteni după cotele cărbunilor.
   Între timp apare mecanicul şi-mi spune să stau liniştit c-o rezolvă el cu 100.000. Am mers pe măna lui. Şi-a rezolvat-o, a mers două săptămâni păna s-a ars motoraşul ăla de tot. Acum nu ştiu dacă era vina lui (a mecanicului), a cărbunilor sau a motoraşului. Ţeapa vine de la faptul că aveau pe stoc întreaga instalaţie de climatizare care costa nişte milioane, dar nu aveau motoraşul. Şi mai pun şi clienţii pe drumuri.

   Vara 2002, trei săptămâni mai târziu. S-a ars motoraşul. Am sunat, m-am programat, m-am asigurat că au motoraşul ăla pe stoc. Mă prezint acolo, las maşina, asţept vreo oră şi jumătate, mă cheamă, plătesc, plec fericit. Între timp apăruse regula aia tâmpită cum că nu ai voie să stai lângă maşină.
   Dupa câţiva kilometri constat că nu se răcoreşte deloc maşina, deşi ventilatorul huruia (da, avea un sunet ceva mai puternic decât înainte) şi funcţiona si aerul condiţionat. Plimbând o ţigară în dreptul gurilor de ventilaţie, am constatat că aerul era tras din maşină către exterior. Cu alte cuvinte, electricianul a reuşit să pună greşit polaritatea motoraşului. Fac cale-ntoarsă la Service. Aici se schimbase tura şi mă ia dispecerul... că n-am programare, sunt toţi ocupaţi acuma, dar, dacă vreau, mă programează el mâine la doişpe. Cu un pic de scandal, m-a reprogramat pe loc. A chemat electricianul, a băgat iar maşina în Service, şi, după o altă oră jumate de aşteptat am putut să plec.
   Abia după câteva zile am început să constat că omul nu mi-a fixat ca lumea bordul, ceasul se mişca în locaşul lui (are un crac spart), consola aia centrala se mişcă bine de tot pentru că nu a mai fixat-o în şuruburi. Cea mai nasoală chestie este faptul că maşina se abureşte îngrozitor când plouă. Indiferent cum reglez fluxul de aer, cald, rece, condiţionat, când plouă, maşina nu se poate folosi. Trebuie să mai iau pe cineva în spate pe port de degivrator. Întrucât se apropie revizia, o las baltă, mai am o grămadă de alte chestii de făcut.

   Tot 2002, câteva săptămâni mai târziu. Programez revizie. Vin la revizie. Le spun ce vreau, ulei d'ăla, plăcuţe de frână marca aia, dacă se poate să-mi pună înapoi şi senzorii tăiaţi la Latin Efe şi să repare buba făcută la vizita precedentă de către meseriaş (care nu mai lucra acolo). Zice omu' OK, să vin mai târziu. Revin mai târziu şi, sub pretextul că vreau o cafea, apuc să intru in Service. Cerusem ulei sintetic, mă aşteptam să văd bidoane lângă maşină... pauză. Am cerut plăcute Bosch, mi-a pus tot rahaturile alea care put a balegă şi care înnegresc jenţile. Nu au mufele pentru senzorii de la plăcuţele de frână. Cafeaua era OK. După ceva timp am constatat că abureala din maşină tot nu a dispărut.

   2004. Curge benzina din rezervor când e prea plin. Soluţia Meridian: Înlocuirea tubului plus gâtul rezervorului. Eu presupuneam că-i trebuie un colier, ceva... Tot nu au descoperit de ce se abureşte. Şi nu, nu au mufele de la senzorii plăcuţelor de frână.

   2005. Accident. Trebuie vopsită. S-a dus mama cu ea. A scos-o din Service cu picături de vopsea scurse. Lipsea şi un proiector. Scandal cu mama că de ce nu m-am dus eu. Deh, eram angajat la o firmă ciudată, unde nu pupai liber deloc, trebuia să-ti iei concediu. Şi ăla anunăt cu cateva săptămâni înainte. Întors la ei, scandal cu programarea, montat proiector la loc. Tot nu au descoperit de ce se abureşte. N-au nici mufe. Să-ncerc în târg. După ceva timp am constatat că nu mai funcţionează reglajul din cabină la farul schimbat de ei. Nu au pus cablul ăla la loc. Iar în proiector a început şa se adune apaă. În cel manipulat de ei.

   2005. Revizie. Evident, ulei de care vor ei, placuţele care le plac. Nu, nu au mufe pentru senzorii de la plăcuţe. Şi nici nu au idee de ce se abureşte.

   2006. Revizie. La fel ca în 2005. Nu şi nu.

   2007. Revizie. La fel ca în 2005. Nu şi nu.

   2008. Am renunţat la Meridian. La ITP mi-au zis că nu, că are aspect estetic necorespunzător. Mda, are nişte găuri în tablă. S-a stricat şi nu-ştiu-ce la ambreiaj. Am mai fost pe la câţiva mecanici, nici ei nu au idee de ce se abureşte. Ok, iau Matizul.

Webmaster



Service Dacia Pantelimon

   La acest service am ajuns din întâmplare, prin 2002-2003. Fiind prin zonă, mi-a cedat cablul de acceleraţie. Am sunat la Dacia - Vocea Clientului şi ei m-au trimis aici.
   Am intrat în curtea interioară, apoi un mecanic mă dirija să intru în atelier. Pentru asta trebuia să urc o pantă destul de mare... fără acceleraţie. Am coborât din maşină şi i-am explicat. A venit "maistrul" care, după o sumară inspecţie, mi-a propus remedierea cu 200.000 lei la mica înţelegere (practic voia să înlocuiască nu-ştiu-ce plastic de la un alt cablu rupt). Dacă vreau factură, am de aşteptat pentru că nu au cabluri de Dacia SuperNova pe stoc. Până una-alta, să bag maşina înăuntru. Nu ştiu ce a meşterit el acolo, dar a pus cablul la loc, astfel încât am putut urca panta. Văzând cât de uşor a reparat-o, am presupus ca nu e ceva grav (şi bine am făcut), i-am oferit un 100.000 pentru un "românism" solid care să mă ţină, practic să consolideze ce i-a facut el acolo.
   Şi m-a ţinut până în 2008 când s-a rupt de undeva de la pedală. Veneam dinspre Metro Voluntari, maşina încărcată cu o gramadă de alimente perisabile, pe podul de la Europa. Am pus avaria, am tras cablul spre motor, l-am şters bine de smacolină şi l-am adus în dreptul geamului. Apoi l-am apucat sănătos cu mâna stângă şi mi-am vazut de drum până la socri. Nevastă-mea se tot crucea, nu a mai văzut maşină condusă astfel...
   Oficial, faza cu stocul se poate numi ţeapă. Sau faptul că acel cablu nu trebuia musai înlocuit. Neoficial, meşterul de la acel Service mi-a rezolvat problema.

Webmaster



Auto Nesti - Service Dacia

   August 2008. Din când în când mi se oprea motorul maşinutei Dacia SuperNova fabricaţie 2000. Uneori mergea în 3 pistoane dar dacă opream motorul şi o reporneam (am învăţat de la Microsoft), mergea OK. Întrucât la Latin Efe, Meridian şi Dacia Pantelimon am avut ceva aventuri neplăcute, m-am dus la Auto Nesti. Spre norocul meu, le-am dat de la început un bileţel cu ce anume trebuie să repare. Le-am precizat că, dacă mai găsesc ceva în neregulă, să repare bubele extra numai cu acordul meu. Am vorbit la pereţi.
   După vreo trei săptămâni primesc un telefon: maşina e gata. Mă prezint la dispecer, îmi dă tipul cheile, mă duc la maşină. Mi-a luat ceva timp s-o găsesc... Maşina era parcată langă service, pe un teren viran, plină de praf... Mă urc în maşină, înăuntru dezastru: o grămadă de piese care mai de care mai prăfuite sau mai pline de ulei. O pornesc, merge. De mers, mergea ea şi înainte vreo 10 minute. O las pornită şi dau să ies din maşină. Ei bine, nu e chiar aşa uşor, mânerul este rupt iar manivela pentru coborâtul geamului nu este încă montată (eu primisem telefon că maşina e gata!). Noroc că venisem însoţit, m-a scos nevasta din maşină.
   Opresc motorul şi mă întorc la dispecerat, îi zic dispecerului s-o probeze el. L-am bagat în maşină şi m-am întors spre nevastă-mea zicându-i să-l ignore. A batut tipul în geam până s-a plictisit. Ne-am făcut că plouă până a început să claxoneze... L-am scos de acolo şi am început discuţia specifică service-ului. El zicea că aşă era, eu - că nu-i adevărat. Până la urmă a fost de acord să-mi schimbe maneta de deschidere a uşii pe cheltuiala firmei.
   Îmbufnaţi, ne întoarcem la dispecerat. Între timp, devizul era gata: 3.300 lei. Pe lângă tone de cârpe şi lavete, am remarcat un motoraş ştregător parbriz, vreo 450 lei, şi încă 200 lei manoperă. Evident am sărit în sus şi i-am cerut hartiuţa scrisă de mine cu lista reparaţiilor. După ce s-a lămurit dispecerul că nu am cerut aşa ceva, am purces împreună să identificam inculpatul. Ameţitul ăla de mecanic a spus că a schimbat motoraşul la indicaţia meşterului. Am găsit în final şi meşterul care susţinea că a schimbat motoraşul întrucât nu funcţiona. Evident, ca să schimbe motoraşul, a tăiat tijele alea filetate pe care se montează ştergătoarele. Spre norocul meu, vechiul motoraş era încă în maşină. L-am rugat să-l probeze. A început să se lamenteze că e greu de montat. I-am indicat o cale mai simplă, să cupleze numai mufa de alimentare ca să vedem dacă merge. Evident mergea.
   Dispecerul a scos o chestie haioasă pe gură, ceva de genul "ne pare rău, dar asta e!". Am sărit 2 metri în sus, i-am zis să termine cu prostiile şi să scoată "reparaţia" de pe deviz. A început să se roage de mine ca "măcar să lăsăm manopera". Evident, nici nu am vrut să aud.
   Între timp mi-au montat manetele lipsă de la uşă. Având "garanţia" lor că maşina a fost reparată, am plătit cei 2.700 lei cu condiţia să mi-o şi spele pentru că nu aşa le-o adusesem. Ne-am îmbarcat şi am pornit spre casă. Surpriză mare: pe Centura Bucureştiului, în pustietate, pe o arşiţa de la mama ei, motorul maşinii s-a oprit!!! Nimic de băut, nici un pic de umbră. Noroc că nu aveam şi copilul cu noi.
   Îl sun pe dispecer şi-i cer rezolvarea situaţiei. Ăsta începe să se bâlbâie că nu are maşină de transport dar îmi dă el un număr de telefon... Sun la acel număr şi în 20 minute aveam maşina pe platformă, direcţia Service. Acolo o altă surpriză, transportul nu e treaba Service-ului. Iar ăla voia bani ca să-mi dea maşina jos de pe platformă. Blestemând ziua în care am ales Service-ul dar şi momentul în care am cerut factura pe firmă, am platit 150 lei transportul şi am debarcat maşina în Service. Aşa aş fi chemat OPC-ul... Dar din păcate ăştia nu aveau treabă cu persoanele juridice. Iar blestemaţii de la ING nu aveau nici o* posibilitate pentru a bloca transferul de pe card... Am băgat PIN-ul, am semnat fiţuica aia... asta e!
   A doua zi m-am întors cu un vecin, mecanic auto. Ăia de la Service iar băsmeau cum că maşina e gata, că i-au curaţat injectoarele, au pipăit bujiile, au lustruit ţeava de eşapament... Am plecat prin oraş de data asta, maşina cedând pe la Big Berceni. Pretenarul meu a recunoscut imediat problema: senzorul de turaţie avea buba. Când se încălzea motorul, senzorul nu mai senzoriza iar computerul de bord (DA, are computer de bord! Chiar mai multe, unul se ocupă de chei şi de sistemul de blocaj, l-au schimbat ăştia cand mi-au schimbat capetele de chei) oprea aprinderea electronică.
   Am schimbat acel senzor şi am rezolvat problema... In mod normal trebuia să dau în judecată firma Nesty Auto Service pentru că nu au reparat nimic, dar mi-au schimbat o bujie, garnitura de chiulasă, mi-au facturat şi încercări şi mute alte chestii inutile, inclusiv o diagnoză. Probabil am plătit vreo 1.800 lei degeaba, restul fiind capetele de chei, calculatorul şi manopera aferentă (900 lei).
   După câteva zile, întrucât problema cu mersul în 3 pistoane se repeta din când în când, am revenit la Service (pe partea cealalta a străzii Învăţătorului, cred) pentru o diagnoză. Rezultat negativ pentru că mufa de contact "nu ie bună". Dar la prima factură le-a mers, pentru că mi-au facturat-o... Am renunţat, întrucât nu aveam deloc timp de pierdut.
   Am vorbit cu şoferul firmei unde lucram. Tipul, un băiat tare descurcăreţ, mi-a recomandat un mecanic "de curte" prin comuna Roşu. Am plătit aici vreo 800 de lei pentru schimbarea amortizoarelor şi arcurilor din faţă pentru că atingeam toate gâlmele de pe centură cu scutul. Omul a fost sincer, nu a depistat nimic în neregulă la motor, lui nu i-a făcut faza cu mersul în 3 pistoane. L-am luat cu mine la o plimbare până când s-a manifestat problema. A identificat pistonul cu problema şi cu 150 lei mi-a schimbat nu-ştiu-ce bloc de aprindere care era fisurat. Chestia aia dădea scântei aiurea, computerul de bord depista problema şi oprea pistonul respectiv...
   Sfatul meu: nu călcaţi pe la Auto Nesti! Poate între timp şi-or fi remediat problemele, dar mă cam îndoiesc...

Webmaster
   ______
   * Da, ştiu, se scrie "nicio", da' mie-mi stă în gât!



IKEA România

   2007. Ne-am decis să luăm un pat. Întrucât mai aveam niste rumeguşuri presate sub formă de măsuţe de cafea prin casă (luate din Italia), ne-am găndit noi să mergem la IKEA, că tot s-a deschis şi în România.
   Odată ajunşi acolo, facem turul prin magazin, ocazie cu care am umplut un cărucior cu diverse prostiuţe. Printre care nişte scaune cu cadru de metal si şezut de plastic, pentru bucătărie, care se puteau plia - 12,50 lei. Pun ochii pe un pat, îmi notez codul de pe el. Ne terminăm turul şi coborâm în depozit. Aici surpriză. Codul ăla de pe el era doar aşa, pentru inventarul lor. Trebuia să mă uit pe o altă hârtiuţă unde era o listă cu codurile componentelor acelui pat. Dacă tot eram în depozit, dau un ochi prin depozit şi recunosc tăbliile patului, şi salteaua. Dar în tot depozitul erau numai 2 laterale pentru acele tipuri de pat. Straniu, aveau vreo 4 modele de tăblii de diferite dimensiuni, destul de multe, cu care s-ar fi putut asambla teoretic vreo 30 de paturi. Teoretic, pentru că practic ieşea doar unul, fiind numai o pereche de laterale pe stoc. Întreb angajatul cu ochi injectaţi care mişuna pe acolo dacă sunt singurele laterale din depozit şi dacă are idee ce anume mi-ar mai trebui ca să pot construi un pat. Evident habar nu avea. Şi avea o moacă... Fie nu dormise vreo două nopţi, fie băuse excesiv în seara precedentă...
   Iau un cărucior de transport, îmi aşez frumos lateralele pe căruţ şi-i spun pirlei* că urc în showroom să copiez şi restul codurilor (somieră, saltea, etc...). Având binecuvântarea individului, mă fac nevăzut. Între timp nevasta, socra şi cumnata umpleau al doilea cărucior cu flecuşteţurile care mai erau de vânzare pe lângă casele de marcat. Ajung la patul ochit, constat că nu era acolo eticheta aia cu multe coduri dar erau codurile pernelor, cuverturilor, noptierelor, veiozelor, etc. Chem un nene care se învârtea pe acolo să-mi dezvăluie ingredientele minunăţiei. Cu greu, după căteva conversaţii prin staţie cu alţi colegi de-ai lui, apare un altul cu eticheta. Notez ce am de notat şi zbor spre depozit.
   Surpriză!!! Căruciorul meu nu mai era nicăieri. Îl caut pe tontul cu care vorbisem mai devreme care-mi comunică dând din umeri: "păi a sunat un client din Constanţa şi a venit şi le-a luat. Ce era să fac? Omul era tocmai din Constanţa..." Îmi venea să-l calc în picioare pe imbecil. Când dracu' a avut ăla timp să sune şi să şi vină să le ia??? Superiorii individului nu erau de găsit. Nici pe cei de la aprovizionare nu puteam să-i contactez ca să le spun cât sunt de idioţi. Am lăsat baltă patul şi m-am dus să-mi recuperez familia.
   Familia era lânga case, salivau la nu-ştiu-ce chestii comestibile care se vindeau la ieşire. Atât eu, cât şi nevasta, tânjeam după o ţigară, restul poporului vroia dulciuri. La casă - coadă. Aşadar am întrebat gardianul (care păzea cu străşnicie casele de marcat) dacă pot parca căruciorul lângă el cât fumăm o ţigară. Având un răspuns pozitiv, ieşim să fumăm.
   După 5 minute revin în magazin, în locul unde parcasem căruţul. Gardianul vrăjea o casieriţă. Căruţul - nicăieri. Îl întreb pe imbecil unde e căruţul nostru. Ăăăăăă, păi crede că l-au sortat... Adică au pus marfa din căruţ înapoi pe rafturi... Evident c-am văzut negru şi am început să le umplu frigiderele de carne... În gura mare, de se uitau toţi clienţii... Gardienii s-au adunat să caşte gura... Am plecat înjurând spre Metro.
   Nu patul ăla îmi motiva reacţia, şi nici căruciorul cu prostii. Ci faptul că am pierdut nişte ore pe acolo degeaba. Timpul meu e al naibii de preţios şi nu prea accept să-l pierd aiurea din cauza unor angajaţi idioţi. Sau a unor clienţi tâmpiţi care ocupă culoarele din supermarketurile înghesuite, precum Cora sau Kaufland, şi care se mişcă cu viteza melcului, închipuindu-şi fie că vor trăi 200 de ani, fie că e supermarketul lu' tac-su.
La Metro am gasit nişte scaune pliante cu şezut şi spătar dintr-o chestie moale acoperită cu vinilin la numai 9,50 lei. Le am şi azi, nu s-au cojit.
   Cu siguranţă voi reveni la IKEA. Când o face plopul pere şi răchita micşunele.

Webmaster
   ______
   * Meseriaşii de la Academie au băgat cuvântul item în limba română. Io-l bag p'ăsta! A se folosi ca substantiv feminin. Aveţi ceva de obiectat?



O experienţă de neuitat...

   Iulie 2011. Povestea unei mămici.

Cea de-a doua naştere = tragedie curată
De ce?

   M-am luat după sor-mea să nasc cu medicul Badea Ştefan care a lucrat la Caritas (o mizerie de spital, am fost cea mai fericită când s-a închis, nu existau nici măcar uşi la duşuri, aşa că spălatul acolo era un sport extrem).

   Pe la şase luni (mai 2010) am făcut un serclaj.
   Mi s-a descoperit o tahicardie motiv pentru care nu am avut voie să fac anestezie, iar dobitocul, pentru că nu îl pot numi altfel pe cel care m-a nenorocit, nu a fost de acord să fac cezariană.
   În fine, dupa mai multe peripeţii ajung în sfârşit la momentul naşterii - medicul care m-a urmărit toată sarcina era de gardă şi, evident, sforăia la greu; venea să vadă ce fac, odata la 3 ore (m-a internat la ora 7 seara), timp în care eu efectiv am urlat. De la ora 3.15 dimineaţa până la 5.50 dimineaţa, când am născut, am stat singură pe un pat în sala de naşteri (în sala de naşteri era un pat şi o masa ginecologică) şi am urlat de durere. Bun, asta a fost un soi de intro, acum urmeaza frumuseţea: s-au bunghit asistentele că tre' sa nasc, adică deja ieşea capul bebeluşui, şi eu eram tot pe pat, nu pe masa de naşteri, aşa că s-au gandit ele să ma mute. Le-am zis că nu pot să merg şi, evident, am cazut în genunchi, ţinand mâna între picioare de frica să nu lovesc bebeluşul de podea. Normal, s-au dus dracului toate perfuziile pe care le aveam băgate pe mână, dar nu-i că asta a deranjat pe careva. Aşa că dă-i înainte cu urletele!!!!!!!!!!!!! În fine, în cele din urmă, ajutată de moaşă şi de asistentă, reuşesc să ajung pe masa iar de aici ia şi te rupe pentru că boul nu ştie să facă incizii. Deci am simţit efectiv cum mă rupeam, nu cred ca poate cineva să îşi imagineze măcar ce dureri am simţit.
   Badea a precizat la ora 3.15, la ultima vizită, că urmează să nasc la şase fără zece. Era de aşteptat să vină şa facă o incizie, nu să mă lase să mă rup... Nu a venit.
   În ziua respectivă, sau a doua zi, cum l-aţi văzut voi pe Badea, aşa l-am văzut şi eu. Nu a venit nici să vadă dacă mai trăiesc până nu i-a zis asistenta.
   Rezumat: pe masa de naşteri am stat cam 15 minute până am născut şi înca 40 minute ca să mă coasă.

   Trecem peste, la o luna şi jumătate după ce am născut, mă duc la dobitoc la cabinet ca să îmi scoata firele (operaţie care durează 3 minute şi costă 50 lei).

   Precizez că, pe parcursul celor nouă luni, am platit:
250 lei * 8 luni consultaţia la cabinetul privat + ecografia = 2.000 lei,
350 lei serclaj,
naşterea: doctor + asistente = 1.000 lei,
50 lei scosul firelor
Deci, aşa, în mare, fără să mai pun asistentele şi medicul neonatolog, am plătit 3.400 lei.

Pe la vreo 3 luni după naştere, am obeservat că mi se cam umflă iar burta şi aveam dureri destul de nasoale. M-am hotarat să nu mă mai duc la dobitoc, aşa că m-am interesat de un alt medic şi am aflat de d-na doctor Gârjău de la policlinica Malcoci - Rahova. Super femeie. Ce credeţi că păţisem????????? Ei bine, dobitocul (a se citi Badea Ştefan) mi-a lăsat cam vreo jumătate de metru de fire înăuntru şi am făcut o infecţie de la mama ei. Am mai tras dupa acest episod vreo lună şi jumătate cu antibiotice, spălături vaginale, etc....

   Acum ar trebui să mai plătesc o avere pe chirurgie reparatorie şi estetică...

Deci, sfatul meu pentru viitoarele mămici, fugiţi de BADEA ŞTEFAN cât vă ţin picioarele, pentru că e un nemernic interesat numai de bani, şi oricât l-aţi plati, tot 'cu curul' vă va trata.
Cereţi părerea mai multor persoane care au născut cu medicul la care intenţionaţi să vă duceţi, căutaţi-l pe Google, staţi de vorbă cu el, şi, daca e ceva ce vă deranjează sau nu vă place la el, schimbaţi-l urgent!

   P.S. Dacă ce-a de-a doua naştere ar fi fost prima, vă garantez că azi aveam un singur bebe.

Gabi



Erebus - Service Opel

   August 2009. După experienţele "plăcute" de la Meridian, unde un mecanic mi-a spus de la ce vine DACIA - Dacă Ai Cap Ia-ţi Alta, prin 2008 am trecut la Matiz. Numai că Matizul patinează rău iarna, iar soţia nu haleşte maşini fără servodirecţie. Aşadar a dat o comandă de 4x4. Comanda a fost procesată şi livrată. Mulţumită socrului.

      Daca tatăl tău nu este milionar, nu ai nici o vină.
      Dar dacă nici socrul tău nu este milionar, atunci nu ai nici o scuză!

   Când am cumpărat maşina, am chemat un mare specialist de curte recomandat de un prieten. Care specialist s-a pronunţat favorabil. Ulterior s-a dovedit că era pafarist (na, încă un cuvânt nou! Substantiv masculin, vine de la "a fi pe dinafară", sinonim cu incompetent, habarnist - ăsta vine de la "a nu avea habar".). Aşadar am achiziţionat bolidul, o frumoasă Frontera Sport. Ca bube aparente, indicatorul de motorină nu prea funcţiona iar la cuplarea 4x4 apare un soi de înfrânare la viraje. În rest era OK, cu o singură cheie. La nici trei luni, la ieşirea din pasajul Mărăşeşti, mi se opreşte motorul. După câteva chei cu carne, a pornit maşina. Şi m-a lăsat a doua zi într-un sat. N-a pornit nici cu chei, nici cu carne, nici cu zei. L-am chemat pe habarnist care-mi dete diagnosticul bazat pe o diagnosticare computerizată: naşpa*. Computerul e varză, trebuie altul, vreo 3.000 de euro. A, şi un soft de calibrare de 2.000 lei de la Opel. Încurajat de aceste veşti, m-am reîntors la Matiz.
   După vreo câteva zile, am vorbit cu prietenul meu, artistul mecanic menţionat la postul Auto Nesti. Omul e priceput, dar, fiind priceput, toată lumea trage de el să repare fierotănii (hmmm, nici ăsta nu e în dicţionar?), aşadar nu are timp nici să se şteargă. Acolo, ştiţi voi... Cum ziceam, am pus mâna pe el, să arunce şi el o privire. A fost sincer, mi-a spus că poate să facă 2 lucruri: să arunce o privire şi să mă tracteze acasă, el neavând scule de diagnoză pentru Opel. Omul mă sfătuise dinainte să evit Frontera că-i cam păcătoasă, piesele costă o avere şi mecanicii sunt proşti. Vine omul, se uită, deşurubează 2 furtunele, le pune la loc... şi hai cu ea acasă. În drum aveam o benzinărie. Iar al meu prieten mă sfătuieşte să-i torn niscai motorină în rezervor. Neîncrezător, am băgat de-o sută. Am continuat tractarea cu tentative de pornire cu viteza a 3-a şi a 4-a pentru a nu fustrica** şi distribuţia. După vreo 4 încercări a pornit maşina.
   Deranjat de această pană a prostului care era să ne coste mii de euro, am zis că-i musai să găsim un service de Opel care să ne repare indicatorul de motorină. Şi-am dat de Erebus... Ne facem programare la diagnosticare/constatare/reparaţie în noiembrie 2009. A costat 230 lei şi verdictul a fost: "vă trebuie rezervor nou, ăsta-i strâmb, a fost lovit şi nu stă litrometrul ca lumea în el. Trebuie comandat din Germania, costă vreo 1900 lei, platiţi un avans şi vi-l aducem". Plătit avans. Am întrebat dacă pot comanda şi o cheie, întrucât aveam numai una. Nu, nu se poate Opel nu vrea banii noştri. Momentan nu se fac comenzi de chei. Înfrânarea apare la viraje pentru că are diferenţial blocat pe faţă ca să nu rămân în noroaie.
   Pe la sfârşitul lunii ianuarie 2010 le-am mai facut o vizită să-i mai întreb de soarta rezervorului. Şi de cheie. Răspunsuri negative, aşadar am făcut o FULL CASCO pe 6 luni, 2.298 lei.
   În a doua săptămână din februarie s-a produs minugnea: a sosit rezervorul. A dus soţia maşina la Service. I-am spus soţiei să le comunice că maşina merge înfrânată şi pe drum drept, fără 4x4. Montat rezervor, nişte bucşi şi alte mărunţisuri, total ~2.200 lei. M-au chemat s-o iau a doua zi. Fug de la serviciu "în pauză de masă", săr in Taxi, hai la Erebus. Fericit, iau maşina si dau fuga la benzinăria aia de sub Podul Grant să umplu noul rezervor. Bag 60 de litri de motorină (eu credeam că sunt 80! Rezervorul vechi, deşi turit, era mai mare) şi dau să plec, că doar eram aşteptat la serviciu. Hâra, hâra, hâra... Hâra, hâra, hâra... Hâra, hâra, hâra... Pun mâna pe telefon şi-l sun pe dispecer. Nu merge? Nasol. Staţi aşa că vă trimit o maşină (gratuit). A venit maşina aia după vreo juma' de oră, timp în care sunam la colege să-ntreb dacă s-au bunghit (off, da, ştiu, nu e in DEX! Dar e in DER) şefii că n-am mai venit de la masă. Spre norocul meu, oamenii sunt maniaci cu şedinţele. Şi nu, nu am stofă de chiulău. Ani de zile am făcut ore suplimentare. Apare maşina service-ului, parcă era o Toyota HiLux. M-a tras omul ăla juma' de Bucureşti, nu am reuşit să înteleg de ce nu a întors direct pe Griviţei. A luat-o pe Turda, apoi pe Ion Mihalache, Banu Manta, A.I. Cuza, Gheorghe Duca, Poni Petru, Constantin Disescu, Ioan Bianu. Tot acest drum l-am parcurs remorcat, fără servofrăne, servodirecţie sau căldură. Adică apăsat voiniceşte pe frână, tras zdravăn de volan şi dezaburit cu dosul palmei... din păcate n-aveam telefonu' lu' Nea Caisă să-i dau indicaţii preţioase cu privire la rută.
   Ajunşi la Service, am avut ocazia să-l cunosc pe şeful de atelier care a venit să mă întâmpine cu scuzele de rigoare. Problema a fost uşor de găsit, a uitat un mecanic să înşurubeze o ţevuşcă de carburant, astfel încât a intrat aer în sistem. Şi mi-a schimbat şi dispecerul. Nu, nu se pot comanda chei. Faţă de Auto Nesti se vede o diferenţă. Îl întreb şi pe dânsul cum e cu acea înfrânare la virajele cu 4x4 cuplat, mi-a confirmat ce-a zis dispecerul în noiembrie. OK, felicitându-mă ca nu am trimis nevasta (cu copil de 3 ani) să ridice maşina, am zbughit-o la serviciu. Şefii nu s-au prins. Dar nici litrometrul ăla nu arată corect nivelul de zeamă din rezervor. Merge numai când e rezervorul plin. La fel ca înainte... Şi tot înfrânată pe drum drept, fără 4x4.
   Sun, cer detalii. Păi trebuie schimbat şi litrometrul că e strâmb de la impact. Veniţi, plătiţi un avans şi vi-l aducem. A doua zi m-am dus cu Matiz-ul, Frontera era la nevastă. Întreb dacă s-a uitat cineva la sistemul de frânare. S-a blocat omul... Şi-mi zice sincer: "vreţi să vă mint frumos?"
   Pe la sfârşitul lui martie a sosit şi litrometrul. Cu manoperă cu tot ~1.100 lei. Pe foaia de ieşire din spital era menţionat: "Probleme la mecanismul de frânare, nu prezintă siguranţa în trafic". Şi-or fi amintit că avem Full CASCO la ei? Soluţia? Schimbarea etrierului. Plată avans, comandă, aştept să mă sune ei, deja ştiu lecţia. Cum e cu cheia? Păi nu, nu se poate comanda încă.
   A doua săptămână din aprilie. Sună telefonul, a venit etrierul. Fuga la Service las maşina. Schimbă etrierul. Şi plăcuţe. 2.500 lei. A doua zi mă duc să iau maşina. Nu, nu se poate comanda cheie. Profesionistul care ridică bariera intră-n vorbă la o ţigară. Câţi kilometri are, din ce an, etc. Păi maşina e umblată la kilometraj. Cum aşa? Păi daaa, discurile de frână sunt noi, astea se schimba la peste suta de mii de km. Ori noi o luasem cu 70.000. Şi are şi o mică bubă la schimbătorul de viteze, bubă care apare tot după suta de mii. Aşa m-am prins că "mecanicul" care a diagnosticat-o înainte de a o cumpăra era habarnist. Mai mult, povestindu-i nevestei chestiile astea, am aflat că nici nu ştia unde-i mufa de diagnoză (prima dată an fost su cu nevasta să vedem maşina, a doua zi s-a dus ea cu socrul şi cu mecanicul pentru expertiza tehnică. Eu eram la muncă)...
   Luna mai. Cănd accelerez, se aude un fluierat nasol. Fuga la Service, turbina are buba. O comandăm? Absolut. La jumătatea lunii vine şi turbina. 2.800 lei. Vestea bună e că pot comanda cheie. După 8 luni!!!. Plătesc avansul.
   Luna iunie. A venit cheia. Eu sunt la muncă, trimit nevasta cu copilul. Au stat ei vreo două ore pe acolo, a venit dispecerul şi i-a trimis acasă. Cheia nu e bună, au trimis ăia de la Opel un rebut, vor comanda alta.
   Tot luna iunie. A sosit a doua cheie. Tot nevasta s-a dus. Întrucât avea un bec ars, o mănâncă undeva să le ceară un bec de far. 40 lei becul, 36 lei manopera. Şi să nu credeţi că e vreun bec d'ăla şmecher Night Vision sau Silver tralala. Nu, e un bec chior de 55/60W pe a cărui cutie scrie General Motors. Total 80 lei. Şi tot nu se vede bine cu faza mică.
   Iulie 2010. Hai să prelungim CASCO. 2.300 lei, 6 luni.
   M-am apucat să caut alt service. De când am păşit la Erebus, maşina parcă e programată să se strice lunar.
   Sfârşitul lunii august 2010. Turbina fluieră iar...

Webmaster
   ______
   * Nici ăsta nu e în dicţionarele oficiale, dar este des întâlnit. Şi chiar ăsta a fost rezumatul diagnozei comunicat prin viu grai de către specialistul meu.
   ** L-am scos pe loc. Ştiţi ce voiam să scriu? Dacă nu, apăasaţi aici, această pagină nu e pentru minori. Conţine prea multă carne.



Di Bas - Service Opel

   August 2010. Sătul de minciunile celor de la Erebus, am zis că trebuie să mai încerc şi un alt service.
   Din când în când maşina nu voia să pornească. Mai şi fâsâia ceva când dădeam la automat. Persista şi problema cu zbârnâitul de la roata dreapta faţă plus acea înfrânare care apare când cuplez 4x4. Stropitorul de parbriz de la şofer este înfundat. Programare şi hai la Di Bas!
   Au pus maşina pe elevator, au făcut nişte teste şi au decretat: maşina nu are nimic la roata dreapta-faţă iar sistemul 4x4 e ok (verificat articulaţii 47,50 lei). Prezintă un mic joc la direcţie, trebuie schimbată caseta de direcţie (3.800 lei). Ar trebui schimbate şi burdufele de la planetarele din faţă, 600 lei. Pentru faptul că nu porneşte este vinovat electromotorul, trebuie schimbat şi ăsta (parcă 4.800 lei, nu mai ţin minte exact). Stropitorul trebuie schimbat, dar n-au pe stoc, trebuie comandat. Nu se aude nici o zbârnâială în dreapta faţă.
   După ce i-am explicat electricianului că un electromotor ori merge ori nu mai merge deloc, eventual dacă are bucşile duse poate să facă figuri când e fierbinte, am căzut amândoi de acord că nu e electromotorul de vină. L-am rugat frumos să-mi cureţe contactul de putere de la starter pentru că ăla putea să scoată acel fasâit. Aaaa, păi nu se poate, e complicat rău de ajuns acolo, trebuie demontată jumătate de maşină. Dar mi-a curăţat contactele bateriei, promoţie, numai 47,50 lei. A verificat şi bateria - 28,50 lei (adică a pus un aparat de măsură pe ea.)
   Preturile de mai sus nu includ TVA. Interesant, n-au pus lavete. Total 153,14 lei şi am plecat la fel de nedumerit...
   Septembrie 2010. Zgomotul ăla de la roata dreapta faţă s-a accentuat. Din cauza acelei înfrânări la virajele cu 4x4 s-a dus dracu' ambreiajul.
   Desigur, voi mai reveni la Di Bas. La Paştele Cailor. Până voi găsi un mecanic ca lumea, cred că mă-ntorc la Erebus. Măcar ăia mint frumos...

Webmaster



KB Toast - Pâinea bună a vremurilor noastre

   25.03.2011. Pâinea fără conservanţi cu diacetat de sodiu (E262). A se folosi ca antibiotic, are un conţinut ridicat de Penicilină naturală. Întrucât mi s-a mai întâmplat în trecut de 4 ori, n-am mai rezistat şi am încercat să telefonez la numărul de pe ambalaj. Nu răspunde nimeni. Trist este că toate cele 4 pâini arată la fel.
   Diacetatul de sodiu inhibă dezvoltarea de microorganisme, în special a bacilului mesentericus, prelungind garanţia pâinii feliate cu 7 zile.
   Evident, nu mai cumpăr acest produs.

Webmaster



Tnuva Yoplait

   Deşi cumpăr de mult timp acest produs, până acum nu am remarcat această diferenţă de preţ dată de culoarea albă, respectiv roz. De cele mai multe ori, în hypermarketuri se vând la pachet de câte 4 la nişte preţuri "promoţionale". Până aici - nimic în neregulă. La Kaufland se găseşte acel sortiment de 1.99 lei (02.12.2011) disponibil în două versiuni: cu cerculeţe din cereale glazurate cu ciocolată sau cu o treime din aceleaşi cerculeţe glazurate. La acelaşi preţ. Pe ambele borcănele este precizat: 12g cereale.

Webmaster



K-Classic, calitate, garantat

   Baterii K-Classic. De la Kaufland - Rahova, 02.12.2011. Calitate, garantat. În termen. Am cumpărat trei baterii cu 3.99 lei bucata. Merge doar una. Ăsta e motivul pentru care apar acele punctuleţe pe aparatul de măsură. Made in China şi el. Iniţial am crezut că are aparatul buba, motiv pentru care m-am pus cu şurubelniţa pe el. După o oră am constatat că aparatul e ok. Atunci m-am gandit să verific şi restul bateriilor. Le păstrez, poate mai am drum pe la Kaufland.
   Update 06.12.2011. Fost, măsurat, schimbat. Din 4 baterii mergea doar una. Dacă găsiţi pe raft baterii cu ambalajul găurit în dreptul bornelor, nu le cumpăraţi. Le-am testat eu - "nu e bune". De acum înainte voi cumpăra baterii numai cu aparatul de măsură.
   PS. Micii ăia de acolo ne plac la nebunie... Ăia de la bodega de afară., gata făcuţi.
   PS. Aparatul este bulit. Mi l-a "testat" un potenţial client cu o instalaţie care inducea câteva mii de volţi AC şi mi l-a băgat în sperieţi.

Webmaster



Marfă nemţească

   Calitate germană. Când văd chestia asta prin magazine fac stânga-mprejur. Sau dreapta. După caz. Calitatea germană, atributele germane (punctualitate, meticulozitate, etc) au fost... Cândva. Acuma nu. În poze puteţi vedea un drosel (sau balast) de la o instalaţie de neon. Iniţial erau 2 Romlux. Unul a făcut buba şi a fost înlocuit cu "calitatea germană", care, evident, a căzut prima (calitate sau bobină; sau primul, că e drosel sau balast, substantiv neutru; luaţi ce vă place, articolul e gratis). Se poate vedea cum a început să se topească. Trist este că a luat cu el (ea) şi tubul Osram...
   Romlux-ul arată mai bine, nu s-a topit. Acum nu ştiu dacă e chiar Romlux sau e o etichetă lipită pe un/o Made in China. Dacă voi avea timp, chef şi dispoziţie, voi încerca să dezlipesc eticheta aia. Între timp îmi fac de lucru cu o altă instalaţie, cumpărată acum 2 zile din piaţa Nikki Scorpion - Rahova, la care funcţionează numai un tub.
   Update 05.12.2011. Dacă tot am de alergat după Moş Niculae, am trecut prin piaţă pe la magazinul cu pricina. Mi-a promis că mi-o schimbă. Revin.
   Update 09.12.2011. N-a mai fost nevoie să schimb instalaţia. Întrucât am baterii de 9V, mi-am făcut curaj s-o măsor. Un contact imperfect la unul din capete. Motiv pentru care nu recomand instalaţii Total Green cu două tuburi. Contactele exterioare au metalul cam scurt şi scapă din ghidajul de plastic. Uneori se arde tubul (ambele filamente). Într-adevăr, economisim energie. Dar nu oferim lumină.
   Văzusem pe undeva o instalaţie electronică pentru neoane care, în teorie, putea funcţiona şi cu tuburi cu filamentele arse. Nu avea nici acel drosel - principalul inconvenient al instalaţiilor clasice: se încalzesc al naibii pe banii noştri. Erau ceva nemulţumiri pe acel forum legate de luminozitate. Dacă voi găsi o schemă interesantă...

Webmaster



Marfă franţuzească

   Acum 2 zile, Baba Nicolae a ochit această bucătarie (ecoiffier - bubble cook) la promoţie în Metro, cu 27.79 lei. La 24.99 se găsea în Real. Ieri, 05.12.2011, m-am dus să achiziţionez minugnea. Evident, atât Metro, cât şi Real, aveau stocurile epuizate încă de pe 2 decembrie. Dar se mai găsea la Selgros-Berceni cu 61.99 lei. Dacă baba comandă - moşul execută. Aşadar am cumpărat jucăria.
   Surpriza neplăcută a fost astăzi la ora 8:30, când am încercat să asamblăm jucăria: este spartă, deşi cutia este intactă. Evident, mă voi duce înapoi la Selgros să vedem dacă mi-o schimbă.
   Aaa, să nu uit, aceeaşi jucărie costa 19.90 lei la Carrefour. Pe site-ul importatorului (stoc zero) specificat pe ambalaj, nu costă decât 67 lei (plus 21 lei transport).
   Update 06.12.2011. Cei de la Selgros mi-au schimbat jucăria. Fericit că am găsit una întreagă (mai erau doar două pe raft), nu am mai numărat şi piesele: lipseşte un borcănel de condimente.
   M-au întrebat dacă vreau alta sau banii înapoi. Dacă întârziam mai mult de 24 de ore, trebuia să rezolv cu importatorul. Cluj-Napoca?
   Pe viitor voi desface fiecare ambalaj să văd ce conţine... Cam naşpa dacă vrei să faci cadou obiectul respectiv...

Webmaster



Magazinul Universal Dragonul Roşu

   29.12.2011, ora 14. Cheltuieşti mai puţin, cumperi mai mult.

   Întrucât s-a făcut atât de multă publicitate acestui Magazin Universal, mi-am luat soţia de mânuţă şi hai la şoping. Per total am lasat vreo 700 lei şi ne-am întors acasă cu 5 pungi.
   1. Magazin copii etajul 1. Într-adevăr, aici poţi cumpăra carioca şi acuarele la preţuri ceva mai bune decât prin alte părţi (6 lei un set de creioane cerate + acuarele, 12 lei un set de 50 de carioci, 10 lei un set de 12 "acuarele" acrilice; revin mai încolo cu observaţii despre calitate) dar... cam atât. Un fotoliu de copii costa 185 lei, un set de bucătărie, ceva mai complet decât cel din postul precedent, costă 165 lei, un microscop de plastic - 62 lei, ş.a.m.d. La hăinuţe preţurile sunt la fel de mari. Şi cam aceleaşi mărci care pot fi cumpărate din Cora, Carrefour, Auchan... Una din achiziţii a fost un body cu mâneci lungi pentru fetiţă - 15 lei. Cautând pe net, poţi găsi acelaşi body la 14 lei, ba chiar şi cu a baveţică asortată cadou!
   2. Cele 3 restaurante (a se citi fast-food) de la etajul 1 erau într-un soi de competiţie: care oferă cele mai puţine feluri.
Colţul Verde, restaurantul libanez avea 4 mâncăruri: Sarmale în foi de viţă, Vită, Pulpe de pui cu orez, Pui (un soi de Shanghai cu sos) cu orez cu migdale (mai erau şi vreo 3-4 salate). L-am luat pe ultimul plus un Pepsi şi un pahar de airan - 37 lei. Nevasta a apreciat migdalele din orez; puiul avea o aromă dar îi cam lipsea gustul.
Restaurantul românesc avea puţine mâncăruri şi o coadă invers proporţională cu varietatea meniului: Ciorba de pui, ciorba de vită, cârnaţi, câteva salate, pui şi o tochitură cu mămăliguţă "vine imediat". Pe ultima am văzut-o în farfuria norocoasei din vârful cozii.
Restaurantul chinezesc ne oferea cu mărinimie 7 tipuri de măncare: orez cu chili, vită picantă la tigaie, piept de porc cu legume, orez fiert. Pe celelalte nu le-am reţinut, dar le-am comandat pe primele 3 plus o sticla de mirinda lemone - 31 lei. Vita picantă a fost OK, la fel şi orezul cu chili. Pieptul de porc conţinea oase în proporţie de 80%.
   3. O scurtă ocheadă prin magazinul cu bulendre pentru masculi m-a convins că preţurile nu sunt tocmai mici.
   4. Nici nevasta nu a fost prea încântată de magazinul cu confecţii de damă.
   5. La parter, magazinul cu textile de casă ne-a propus o perdea cu Tom şi Jerry (20 lei metrul) care sper să-i placă celui mic.
   6. Tot la parter, magazinul totul pentru casa ta ne-a propus 16 baterii AA (R6) la vreo 7,50 lei (a nu se introduce în aparate foto digitale, arată numai jumătate din încărcare iar la prima poză aparatul se opreşte) numai bune pentru jucăriile copiilor. O cutie cu bomboane (1,25 lei bomboana) costă 5 lei (foto mai jos). Nu ştiu cum anume, dar am lăsat acolo 360 lei pe 4 pungi de plastic (măcar astea-s gratuite)... 11 lei un pachet de Tortilla Hot 450 grame, 15 lei o umbrelă pentru copii, 30 lei un covoraş de baie Disney, 12,50 lei nişte pastile pentru WC. Cu 19 lei am achiziţionat un mop. În rest numai dulciuri care nu-s tocmai ieftine. Evident, în Kaufland, un mop ceva mai solid (are mânerele metalice) costă numai 16,99 lei. Coşul de gunoi de 29 lei din Dragon se poate cumpăra din Kaufland cu 24.99... Să nu uit, bateriile Kaufland K-Classic AA/LR6, 12 bucăţi, merg în aparetele foto şi costă 9.90 lei.
   Am rămas un pic dezamăgit... Cu siguranţă nu mai vizitez acest magazin. Dacă mai ajung pe acolo, voi vizita celelalte Dragoane. Am citit ulterior pe paginile lor ceva despre un carnet de membru. Ei bine, pe noi nu a incercat nimeni să ne fidelizeze...

Webmaster


Latin Efe - service Dacia Meridian - service Dacia
Service Dacia Pantelimon Auto Nesti - service Dacia
Am banat IKEA Naşterea cu Badea Ştefan
Erebus - service Opel Di Bas - service Opel
KB Toast - Pâine bună Tnuva Yoplait
K-Classic, calitate, garantat Marfă nemţească
Marfă franţuzească Magazinul Universal Dragonul Roşu

This is my Google PageRank - SmE Rank free service Powered by Scriptme
SEO Stats powered by MyPagerank.Net
Anunțuri: vânzări, servicii, promovare